este ora...


Flash Clocks, Video Clocks at WishAFriend.com

luni, 21 noiembrie 2011

DULCEAŢA DE ARDEI CU PREPARATE DIN CARNE

 Reţeta este tradusă şi adaptată de aici.

Această dulceaţă este pentru iubitorii de arome rafinate şi neaşteptate! Prin urmare, se prepară o porţie mică pentru început, probaţi, iar apoi puteţi găti şi mai mult.

500g miez de ardei de o singură culoare (sau rosu, sau galben), se înlătură seminţele, se spală, se taie pe lungime în 4 bucăţi şi se taie în fâşii subţiri în grosime de aproximativ un inch  (aprox. 2,5 cm).
Se pun într-o tigaie.
Se adaugă 250g de zahăr
120 de grame de oţet aromat (am facut cu busuioc, de de lămâie de 9%, cred că va merge şi de mere)
1 / 2 linguriţă de sare
o inguriţă de rozmarin uscat
o foaie de dafin.

Din momentul când a început să fiarbă se lasă  timp de aproximativ 20 de minute, fără a interveni, doar agitând oala, şi asigurându-vă că ardeii nu s-au caramelizat prea tare. De îndată ce tot  oţetul s-a  evaporat şi a rămas un sos ca un  sirop gros, se adaugă 1 / 3 de linguriţă  cu un amestec de piper, sau pur şi simplu piper negru.
Se pune  la frigider şi se serveşte cu carne sau ficat. 

De exemplu cu acest pateu:

 300g ficat de pui se fierbe în apă sărată cu piper, până când se înmoaie, se dă apoi de trei ori prin maşina de tocat sau blender. Se amestecă  cu un pahar de smântână proaspătă (sau 100g unt frecat cremă în prealabil şi amestecat lingură cu lingură în ficat), se adaugă o linguriţă de coniac, şi nucşoară. Se rulează apoi în folie alimentară în formă de cârnat  şi se pune  în frigider să se întărească.

Dintr-o felie de pâine de secară se decupează o canapea cu o matriţă, se freacă cu un căţel de usturoi tăiat în două (mirosul să fie abia simţit). Deasupra se pune o felie de pate şi o grămăjoară de dulceaţă de ardei.




joi, 20 octombrie 2011

miercuri, 12 octombrie 2011

DESPRE MIGDALE


Cred că toţi am folosit migdalele, fie în diferite preparate culinare, fie trase în ciocolată, fie la o bere, alături de alte seminţe.
Dar câţi dintre noi, românii, ştim de unde provin migdalele, cum arată pomul care le produce, cum ajung la noi?
Întâmplător, am găsit pe internet  articolul  O ZI LA RECOLTAT MIGDALE:  din care am ales câteva fragmente, care după părerea mea răspund la întrebările de mai sus.
Autoarea articolului  “spune”  în imagini cum, în insulele Canare, mai exact în nordul insulei La Palma se recoltează migdalele, cum se “jumulesc” copacii, cum se curăţă  migdalele şi cum se tratează până ajung să se consume. 

16. Am  să vă spun pe scurt cum se cultivă migdalele. De multe ori, acestea sunt asimilate  nucilor, când, de fapt ele sunt sâmburi. Ca dimensiune şi formă migdalele se aseamănă cu piersicile.
La sfârşitul lunii ianuarie, migdalii încep să înflorească, incredibil de frumos… totul în alb şi roz.
pe insulă migdalii înfloresc alb, roz-pal şi roz-aprins
se formează fructele - catifelate – ovale păroase cu un sâmbure în interior
Rrecoltele  de pe insulă sunt întotdeauna  bogate. Mai ales în partea de nord. În luna februarie are loc un  festival renumit care sărbătoreşte  migdalele. Peisajul este incredibil de frumos - o mare alb-roz de copaci în  floare, căruţe frumos decorate şi oameni în costume populare ... La începutul lunii iunie, copacii arată aşa déjà
Aici, fructele  verzi, gata formate
Frunzişul copacilor cade în luna august – trucul naturii – să nu cheltuiască energia cu  frunzişul   ci  doar  cu fructele. La începutul lunii septembrie cojile fructelor coapte încep să plesnească. Pe fundal, o pisică albă, deosebit de frumoasă şi decorativă.
 Şi după 2-3 săptămâni, copacul arată aşa: pericarpul uscat al fructelor ajunse la maturitate se desprinde de sâmbure
Apoi, fructele sunt culese
Curăţate
Cum se curăţă vă voi spune ceva mai târziu. Aici se văd câteva migdale. Pe La Palma creşte o varietate foarte veche de migdale care este uşor de identificat – sâmburii sunt aspri şi plaţi  şi pe ei se vede litera Y. Vizibilă în mod clar. Vedeţi? La al doilea sort fructele sunt mai rotunde, mai netede şi mai mici.
 Aici, fără pieliţe se vede chiar  mai clar.
Thomas a pregătit deja uneltele  pentru recoltare. Acestea constau într-un băţ lung de 4 m şi o prelată de mari dimensiuni. Prelata este plasată în jurul pomului iar cu băţul se bat migdalele pentru a fi date jos din pom. O muncă grea şi obositoare, să loveşti ramurile cu băţul, iar fructele trebuiesc adunate de pe o rază mare în jurul copacului.
Bătutul migdalelor nu este întotdeauna uşor, unele fructe parcă sunt “sudate” de ramuri.
migdalele cad pe prelată
se adună toate într-un teanc mare. Acum trebuiesc sortate.
aceste migdale se curăţă de coaja uscată





Cele care nu pot fi curăţate de pericarp cu mâinile, se depozitează separate. Vor trebui să fie puse la macerat în apă, apoi curăţate manual
Tomas bate acum cu un băţ pe de altă parte,
Aici panta fiind peste  40 °, este foarte dificil de a se recolta deoarece  toate se rostogolesc
 Iată déjà câte s-au adunat

Cerşetorii
Iată cât de multe  s-au adunat. Suficient pentru astăzi
curăţate
 Insulele Canare pe locul patru în lume pentru  frumusetea apusurilor de soare. Astăzi vă ofer un apus de soare


Cinci minute mai târziu era deja întuneric. Trăim în nori


sâmbătă, 1 octombrie 2011

UTILIZAREA ŞI PROPRIETĂŢILE AGRIŞELOR (COACĂZELOR)


Articol tradus de aici
Suculent,  rotund şi frumos, este printre cele mai nobile fructe. Dungat  ca un caftan este îndată recunoscut! De culoare verde; culoarea primăverii şi a verii.
Chiar dacă uneori pare decolorat, tot frumos este!
Boabele coacăzelor sunt bogate în suc.
Creşte în tufe cu ţepi ascuţiţi.
Coacăzul mai este cunoscut sub numele de viţa de vie a nordului.
O lungă perioadă de timp, în Rusia, coacăzele au fost cele mai populare fructe. Mai sunt cunoscute şi sub numele de agrişe (iar în Bucovina şi nordul Moldovei sub numele pe pomuşoară).
Agrişele cresc din China până-n Caucaz şi din Africa de nord şi până-n California.
De mare popularitate s-au bucurat în Anglia, unde creşte şi specia cu boabele cele mai mari.Din agrişe se pot face dulceţuri şi gemuri foarte bune, iar datorită gustului acru, specific fructelor de pădure se folosesc la sosuri pentru mâncăruri din carne şi peşte.

Agrişele, fructe gustoase şi sănătoase, cu proprietăţi terapeutice, sunt utilizate în anemie, pentru detoxifierea intestinelor şi ca stimulator al bilei.
Raportul potasiu/natriu din agrişe de 11/1, determină proprietăţile sale descongestionante.

Agrişele conţin: zahăr (14%), acizi organici, pectine, taninuri, cupru, fier, fosfor, vitaminele B,C, P; caroten.
Datorită conţinutului bogat, agrişele erau utilizate pe scară largă în medicina populară pentru a trata diverse suferinţe şi boli.

Se obţine un suc foarte bun din agrişe bine coapte, clătite de câteva ori cu apă, pasate şi amestecate cu apă în proporţie de 1:2.
Sucul este folosit ca tonifiant precum şi pentru normalizarea metabolismului. Au proprietăţi uşor laxative, diuretice şi coleretice, de aceea sunt recomandate persoanelor care suferă de boli ale rinichilor, vezicii urinare şi ficatului.
Sucul de agrişe amestecat cu miere este util în anemie, erupţii pe piele, hemoragii frecvente. De asemenea, stimulează excreţia de săruri de metale grele şi ameliorează efectele radiaţiilor asupra persoanelor expuse, ajută la eliminarea radionuclizilor.

Fructele de coacăze sunt utilizate pe scară largă în nutriţia clinică pentru tulburări metabolice. Se utilizează de asemenea în tratarea bolilor tractului gastro-intestinal, în special pentru constipaţie cronică şi gastroenterocolite. Este, de asemenea utilizat pentru boli de rinichi şi vezica urinară.

Fructele coapte, datorită prezenţei serotoninei au proprietăţi antitumorale.
Sunt valoroase pentru întărirea vaselor de sânge.
Pot fi utilzate atât în stare proaspătă cât şi prelucrate sub formă de gemuri, jeleuri şi sucuri.
Au efect răcoritor, diuretic, coleretic, hemostatic, antiinflamator şi favorizează acţiune de refacere.
Agrişele sunt utilizate în stare proaspătă şi sub formă de decoct pentru hipovitaminoză, deficit de fier, fosfor, gastroenterocolite, edem, hemoragii.

miercuri, 28 septembrie 2011

TERRINE DELICATE DE HERING


Reteta tradusă de aici     
Ingrediente: 
100g file de herin
50g branză topită 
un ou
50g de unt 
0,5 lingurita  sos de rosii picant

Preparare:
 
Se amestecă într-un blender fileurile de hering, brânza topită (am avut Hochland), oul fiert tare, untul topit şi sosul picant de roşii. 
Verificaţi dacă au rămas oase subţiri şi lungi de peşte. Dacă au rămas, se elimină.
 
Pasta  obţinută poate fi servită ca un pate pe pâine prăjită sau pe un biscuit sărat, dar puteţi face coşuleţe  care se vor umple cu această umplutură. Am făcut acest aperitiv pe un toast moale. 
 



JELEU DE ROŞII "BLOODY MARY"



Reţeta tradusă de aici    
Ingrediente:
2 linguri suc de roşii
100 ml vodcă
o ţelină
1 / 2 ceapă medie
2 linguri suc de lămâie
18 g gelatină
un pic sos Tabasco
2 lingurite Worchestershire sos
sare si piper negru proaspăt măcinat

Pentru tartină:
100 g brânză de capră moale
ceapă arpagic
Baghetă franţuzească
Preparare: 
Ţelina şi ceapa se taie în felii subţiri şi se amestecă cu sucul de roşii, vodca, sosurile, sucul de lămâie, sare şi piper.
Se amestecă bine şi se lasă timp de 30 de minute. Se strecoară.
Gelatina se pregăteşte în conformitate cu instrucţiunile de pe pachet.
se amestecă gelatin  cu  "cocktailul" strecurat.
Aşezaţi în forme individuale sau mici boluri de sticlă.
Puneţi în frigider pentru cateva ore sau peste noapte.
Înainte de servire, scoateţi formele  din frigider, scufundaţi-le  câteva secunde în apă fierbinte şi răsturnaţi-le pe o farfurie.
Fiecare jeleu va fi garnitura pentru o feliuţă de pâine cu brânză amestecată cu codiţe de ceapă sevite pe toast de baghetă prăjită.


In vara am folosit pentru acest jeleu roşii fără  seminţe, iar gelatina am dizolvat-o în suc de roşii.Vodca se adaugă după gust. Gelatină pun mai puţină, atâta cât să-şi păstreze forma, dar mi se pare at de delicioasa… Cel mai adesea o fac într-o formă mare, plată, iar apoi o feliez sau o amestec cu o furculiţă.







marți, 27 septembrie 2011

TORT CU MIERE ŞI LICHIOR


Reţeta tradusă de aici.
Prăjituri cu gelatină am făcut de multe ori în primul rând pentru că sunt delicioase şi în al doilea rând pentru că sunt uşor de preparat, dar crema acestui tort este surprinzător de delicată. Am pregătit acest tort pentru a-90-a aniversare a mătuşii Ana şi a “zburat” aşa de repede de pe masă că nici nu am reuşit să-l fotografiez.
Solicitată fiind să-l fac din nou, a doua oară l-am făcut puţin diferit. În curând va trebui să-l fac din nou şi atunci voi schimba şi fotografiile.



Ingrediente pentru 3 foi de  blat:

O lingură cu miere
3 ouă
3 linguri cu făină
O lingurăţă cu bicarbonat de sodiu 

Pentru cremă:

400 ml smântână fermentată
2 plicuri cu zahăr vanilat
120 ml lichior de ouă (poate fi înlocuit cu orice lichior vă place, dar dacă sunt şi copii, folosiţi doar miere)
5 foi de gelatină  sau 10 g granule
Miere după gust
250 ml frişcă 

Preparare:

Mierea se topeşte pe baia de aburi. Se bat ouăle şi se toarnă încet peste miere, amestecând continuu.
Făina se cerne împreună cu bicarbonatul de sodiu şi se pune în amestecul de miere cu ou, amestecând bine.
Aluatul este foarte lipicios. Se lucrează cu mâinile umede.
Se împarte în 3 şi se coc într-o tavă rece, 3 foi, până capătă o culoare aurie. Când blaturile s-au copt, se lasă să se răcească la temperature camerei.
Gelatina se înmoaie în 5-6 linguri de apă, suc, vin (ce doriţi) şi se lasă până se umflă, apoi se încălzeşte pe baia de abur până se dizolvă complet şi devine transparentă. Se păstrează la cald.

400 ml de smântână se bate  frişcă cu zahărul vanilat. Amestecând cu mixerul pe treapta cea mai mică de viteză se toarnă în fir subţire lichiorul, apoi imediat şi gelatin topită.

Se pune prima foaie în formă şi se unge cu frişcă amestecată cu miere după gust.
Frişca bătută cu  lichiorul şi gelatina se toarnă peste blatul uns.

Se pune al doilea blat care se unge şi el cu frişcă amestecată cu miere şi se decorează.

Cu aceeasi cremă am făcut  un tort de fructe şi cum imi rămăsese o foaie de blat am uns-o cu mere  rase amestecate cu afine.

Am  pus cremă apoi am acoperit tortul cu jeleu din suc de fructe de pădure în care se pun şi fructe.